18 nov. TRISTEȚIA SUPRIMATĂ
Fiecare dintre noi ne regăsim într-o poveste, majoritatea sunt triste, ascunse și suprimate.
Povești care ne-au întărit limitările, pentru că era cea mai bună direcție pentru atingerea obiectivelor vieții, multe dinte ele fiind convingeri limitative: „Muncesc și voi câștiga bani pentru a avea o casă, pentru că părinții mei nu mă văd în stare.”, „Dacă o să mă cert cu iubita mea, nu mai continui relația, pentru că nu vreau să trăiesc la fel ca părinții mei”, „Nu o să rămân fără bani, cum s-a întâmplat cu părinții mei și îmi voi permite să merg oriunde în lume”…
Fără să fim conștienți, noi i-am dat o direcție minții și s-a pus pe treabă.
Pentru a atinge aceste obiective, pentru a face față, au urmat niște sacrificii. Frica, frustrarea au venit la conducere, au preluat frâiele și au trecut la acțiune. Acest mecanism devine pilot automat și suprimă alte emoții, iar după ceva ani dispar, ca și cum nu ar fi existat.
Tristețea, este emoția pe care de multe ori o suprimăm pentru a atinge obiectivele vieții, când avem povești încărcate de suferințe și limitări.
Dă-i voie tristeții, adică mai îndulcește copilul tău interior, transmite-i că adultul Tu este lângă el și că îl înțelege așa cum este. Lasă-l să înceapă să fie copil și împlinește-i nevoile: plângi, acceptă-l așa cum este, îmbrățișează-l, petrece timp cu el, comunică cu el… Toate le poți face prin conectare prezentă când ești frustrat și furios.
Dacă consideri că nu ai resurse sau nu mai poți, cere ajutor! Nu mai este nevoie să le faci tu pe toate, singur, așa cum ai făcut toată viața.
❤
1Comentariu