Promisiunea ta - Specialist in coaching - life, career & business coaching
15386
post-template-default,single,single-post,postid-15386,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-child-theme-ver-1.0.0,qode-theme-ver-10.0,wpb-js-composer js-comp-ver-6.5.0,vc_responsive

Promisiunea ta

Promisiunea ta

Uite o super zi de vineri, atipică pentru luna martie. Multă zăpadă și iubire.

 Acum 2 zile am avut o discuție cu sora mea, în care îmi spune, dacă tot este această vreme, de ce nu merg cu Carla (nepoata mea) la schi, rămăsese o promisiune undeva acolo nerealizată. Ca un lucru normal, ca de fiecare dată, am mers spre negare: nu am cum, am de rezolvat chestii la muncă, am de preluat o zona, mi-au crescut responsabilitățile, slabe speranțe să fie realizabilă.

 Oare chiar așa este?

 Ia să mă opresc puțin, respir de câteva ori din toate încheieturile și după îmi pun câteva întrebări și ascult variantele de răspunsuri:

Eu: Oare nu pot să îmi iau mâine o zi de CO?

Mintea: Nu ai cum, trebuie să pleci în Târgu Mureș și plus că mai ai de pregătit doua locații de deschis.

Eu: Se întâmplă ceva dacă mâine nu fac aceste lucruri? Este grav?

Mintea: Nu este grav, dar trebuie să le faci!

Eu: Mâine o sa fiu liber pentru că nu se întâmplă nimic grav!

Povestitorul: Și uite așa mintea odată ce respectă deciziile lui, devine și ea conștientă de situație. 

“Trebuie” este un cuvânt puternic, vine din copilărie și recomand să cam dispară din vocabular. Poate îți aduci aminte de cineva care tot îți tipă la ureche: “Trebuie să înveți dacă nu vrei să ajungi ca mine! Trebuie să lucrezi mult ca să câștigi bani! Trebuie să stai la casa ta! Trebuie și trebuie! “.  

Uite așa mintea ne sabotează și ne întrerupe din ritmul acestei vieți frumoase.

Mereu când întâmpin astfel de situații spun STOP și analizez, discuțiile cu mine sunt extraordinare și surprinzătoare.  

În aceasta viață avem grijă să ne ținem de promisiunile oamenilor din jur, care sunt mai puțin cunoscuți și amânăm sau sărim peste promisiunile făcute de către cei din familia noastră. Considerăm că ei ne înțeleg și este bine să facem așa. Amânăm joaca cu copilul, amânăm vizita la părinți, amânăm masa cu iubita, …dar nu amânăm întâlnirea cu acei oameni din jur, tinând cont de “imaginea” noastră: “Oare ce părere își fac despre mine?”.

Conștientizați că amânăm sau nu ne ținem de promisiuni, exact de lucrurile care ne fac bine, care ne motivează?

Cea mai bună conectare în prezent este timpul petrecut cu copilul. Mintea copilului este simplă, vrea să se joace, în schimb ce mintea noastră bubuie în judecată.

#mindfulness este copilul! 

Mulțumesc Carla că m-ai conectat astăzi aici!

Îți mulțumesc Athena (4 ani, chiar 5 în această lună) pentru că ești prima ființă dragă mie care mi-ai deschis acestă conectare.

 Un gând pozitiv, cu toate rumegările.

Te strâng în brațe.

Dacă iți place ce citesti, impărtăseste-le si prietenilor:
Fara comentarii

Adauga un comentariu: