04 aug. INTELIGENTA EMOTIONALA
Mă distrează să îmi aleg titlurile. Mintea mea derulează o casetă pe care o ascult după câteva luni și îmi felicit realizările în cunoașterea mea.
La școală nu am fost un meseriaș, mai ales la română, am luat odată nota 1 pentru ca nu am știut ce înseamă „pisc”. Mereu am tocit, nu aveam o logică în a învața și nu am avut o educație pe această linie.
Am învățat că există 2 lucruri:
– IQ
– Inteligența emoțională
Pentru mine acestea, sunt 2 lucruri diferite.
Îmi aduc aminte că aveam colegi care erau foarte inteligenți pe diferite ramuri, bătaie pe primele poziții pe clasă.
Eram frustrat maxim și notele slabe din lucrări erau ascunse sub dulap, fără să realizez că se făcea câte o curățenie generală pe an. În acele momente bătaia era televizată.
Să nu uităm că avem și niște laterale din partea părinților cu termene de comparații…care ne declanșează butoanele în joburi și viața de zi cu zi.
Mă uit la mine acum, privesc la cei care îi credeam mai buni ca mine și mă minunez că nu au ajuns cine știe ce… Toată copilăria mi-am stresat-o cu nimicuri! Aceste nimicuri s-au transformat în pietre de moară, cărate inconștient și care mi-au deformat corpul.
Acum sunt premiant în tot ce fac, dar cu o grămadă de frustrări și frici. Sunt pisc-ul (vârful) creației mele, cea mai bună variantă a mea în care conștientizarea îmi reglează presiunea.
Concluzia:
Educația emoțiilor duce la sănătatea mintală cu tot IQ-ul pe care îl avem.
Avem nevoie de inteligență emoțională în toate direcțiile: cei care ne învață, cei care ne conduc, noi, părinții…
Fara comentarii