09 mai Ce învățăm de la necuvântătoare
Am iubirea necondiționată lângă mine. Mă uit la ea și îmi arăt ce nu pot să cred la un om. Vorba aia: dacă nu ai iubit un animal, ai trăit degeaba.
Sunt cu un scop în jurul nostru, ne ajută să conștientizăm dacă avem prezență.
Învățăm de la ele ce înseamnă acceptarea, când nu ni le dorim în preajmă, atunci când avem ceva de făcut.
Învățăm de la ele ce înseamnă iertarea, când sunt „certate” și tot vin către noi.
Învățăm de la ele renunțarea, obiecte sparte sau stricate.
Învățăm să ieșim din confort, când ne dedicăm timp pentru ele.
Învățăm să dăruim, fără să ne gândim să primim ceva în schimb.
Dar dacă ar vorbi? Ce perspectivă ai avea? 🙂
Au și ele nevoi, oare suntem atenți?
Oare oferim cât ne oferă ele?
Există echilibru aici?
Mă tot gândesc de cate ori am „cerut” iubire, a venit și eu am respins-o.
Când „cerem” intenții de iubire, să fim iubiți, nu te aștepta să vină ceea ce crezi tu …Vine ce ai nevoie în acel moment și oricum iubire nu se cere, se dăruiește.
Când înveți și înțelegi ce reprezintă iubirea pentru tine, privești altfel, din interiorul tău.
Dacă necuvântătoarele ar vorbi, ar fi la fel ca în viața de zi cu zi cu oamenii și partenerul/a de viață, pentru că declanșezi sistemul de apărare.
Când acceptăm omul din fața noastră așa cum este el, consider că te accepți pe tine.
Necuvântătoarele nu sunt repere, sunt învățături pentru oamenii care se pierd pe drum.
❤️
Fara comentarii