10 apr. MARATONUL VIETII SI REZISTENTA TA
Parcă mă văd în liceu! Mă dispera ora de sport, iar faptul că uram partea de rezistență și eram pus să fac 10 ture de teren, eram terminat din toate punctele de vedere.
Se pare că nu am scăpat de așa ceva.
Alerg în cunoaștere, parcurg cele mai frumoase maratoane și am parte de foarte multe rezistențe. Nici aici rezistența nu este așa plăcută.
Avem un „har” aparte, făcând o paranteză la ceea ce am scris mai sus, dar simt că le pot lega, privim numai partea urâtă a lucrurilor nu avem abilitatea de a răscoli ceva plăcut dintr-un context.
Durerea împreună cu rezistența ne duc către suferință.
Suntem poporul care trăiește cu durerea, suntem obișnuiți cu ea, dar de ce mai adăugăm rezistență?
Mai exact:
Trăim o durere, poate chiar fizică, m-am lovit la degetul mic de colțul patului (o trăiești și tu acum) și nu mai pot de durere, pun mâna, mintea mea este acolo, mai fac câțiva pași mă așez și mai pun o dată mâna, mai scot și sunete de disperare și persist în această durere. De atâtea ori am trăit acest moment încât tot îl dramatizăm! A murit cineva? Așa facem în mai multe privințe rumegăm momentul. În coaching sau terapie procesul se numește ruminare. Rumegarea acestui moment, proces care îl găsim la animale, vaci în special, este acela în care animalul mănâncă, înghite direct și apoi începe să rumege (parcă o văd pe bunica și o salut). Pentru ele este un proces normal, dar pentru noi este un consum enorm de energie. Acele scenarii pe care ni le facem în minte și ne intensifică durerea.
Durerea o avem, este normală, dar tu faci să se întâmple suferința.
Să învățăm să trăim cu durerea, așa cum facem și cu anxietatea.
Am plecat de la epoca primitivă cu un creier reptilian (cel vechi) și suntem în această epocă modernă cu un creier nou care nu știm să îl gestionăm. Dar aici vorbim de o altă poveste și nu cred să sunt în măsură, dar o studiez!
Am gândit să scriu ceva și m-am dus către altceva. Un sentiment foarte plăcut și l-am lăsat să curgă.
Rămân cu durerea și văd ce fac cu rezistența, mai ales că acum sunt conștient de ea.
Mă bucur că te-am întâlnit „Rezistență”, te accept, știu că vei mai apărea, dar știu cum mă voi purta.
Cu considerație,
Durerea.
Fara comentarii